placerea alaptarii
2021

Plăcerea în alăptare și dificultatea înțărcării

Alăptarea ar trebui să fie o experiență plăcută, atât pentru copil, cât și pentru mamă. Alăptarea sănătoasă este o experiență plăcută pentru ambii parteneri.

Pentru bebeluș, alipirea de corpul mamei, căldura brațelor, vocea acesteia, ritmul respirației, mirosul ei, gustul laptelui, privirea mamei care îl oglindește – toate sunt esențiale în trăirea unui sentiment de plăcere, de bine în propriul corp, de bucurie de sine, fundamental pentru dezvoltarea lui. Nu doar laptele care este înghițit contează, ci toată experiența hrănirii, care e absorbită de copil prin toți porii.

Copilul se simte iubit și dorit pentru că percepe prin piele, în tot corpul lui, bucuria resimțită de mamă la contactul cu el.” (Halmos,C.)

Alăptarea care merge bine presupune ca mama să resimtă o plăcere similară cu a bebelușului atunci când îl hrănește.  Știm din studii că în timpul alăptării mama beneficiază de o baie de hormoni ai dragostei și fericirii. Oxitocina și endorfinele îi dau o stare plăcută de relaxare, reverie, reducând nivelul de stres și contribuind la conectarea cu copilul.

Uneori, mama nu are parte de altă bucurie, de altă plăcere, în această etapă de viață

Posibil că mama să fie complet absorbită de rolul ei de mamă. Să se fi dedicat complet bebelușului, așa cum era necesar în primele luni. Dar pe măsură ce acesta a crescut, e posibil ca mama să fi rămas în același loc.

Ce relații mai există în viața mamei? Cum este relația de cuplu? Cum sunt relațiile cu familia extinsa? Păstrează contactul cu colegii, cu prietenii? Își recapată interesul pentru sine, pentru activități sociale, profesionale, culturale?

Trebuie să luăm în considerare aici importanța tatălui / partenerului în viața mamei și a relației de cuplu pentru sănătatea mamei și copilului. Cel mai probabil, în aceste cazuri de dificultate de înțărcare, relația femeii cu partenerul ei este deficitară, conflictuală sau absentă. Tatăl are un rol complementar pentru copil. Dacă mama creează lumea în care vine copilul, o adaptează nevoilor lui, tatăl intervine pentru a-l introduce pe copil în lumea socială, să cunoască și să se adapteze lumii reale. Ca partener al mamei, el este important pentru a susține mama și în rolurile ei de femeie. O femeie care se simte atractivă, dorită de partener, apreciată intelectual, profesional, o femeie care poartă discuții, lucrează, face planuri. O relație de cuplu sănătoasă, în care există intimitate sexuală, emoțională, proiecte comune, este utilă mamei pentru a se desprinde de copil și a-i crea condiții optime pentru creștere.

Presiunea familiei și a societății și dificultatea înțărcării

Uneori, familia și comunitatea consideră în mod obișnuit că mama trebuie să fie complet preocupată și concentrată asupra copilului, pentru a-i asigura tot ce are nevoie. Unele mame se simt vinovate dacă își doresc sa se ocupe și cu altceva. Și suportă de multe ori și presiunea familiei și a societății: „Esti mamă acum, ai un copil de crescut…ce îți mai trebuie?!”. Ca și cum o femeie devenită mamă nu mai are nevoie de altceva în viața ei. Ca și cum nu mai are dreptul să își dorească o relație de cuplu împlinitoare, un hobby sau o carieră. În aceste situații, femeia trăiește hrănindu-se emoțional din satisfacția alăptării.

Dacă toată energia mamei este investită exclusiv în relația cu copilul, dacă atenția ei precum și bucuriile ei au ca sursă doar copilul, această situație o face să fie dependentă de el . Iar relația devine nesănătoasă pentru copil. Cum ar putea și copilul atunci să vrea să se desprindă de mamă, să o părăsească, să o lase fără plăcerea alăptării?

Deci extinderea treptată a relațiilor mamei, investirea afectivă în alte direcții reprezintă factori de sănătate și pentru copil. Dacă mama are parte de satisfacții și în alte relații, în alte roluri și activități, atunci desprinderea sănătoasă din alăptare și creșterea se pot face mai ușor, mai natural și mai firesc.

Alăptatul și trăirea unui atașament intim

Pentru unele femei însă, acest contact tandru corp la corp cu bebelușul în alăptare, contact care îi aduce bucurie și plăcere, se întâmplă poate pentru prima oară cu adevărat!

„Apariția copilului le permite (mamelor) o reconstrucție fragilă și parțială a sensibilității. De teama că aceasta ar putea disparea din nou, ele rămân lipite de copil.” (Claude Halmos)

Această situație apare în cazurile în care mama nu a avut parte în copilăria ei de afecțiunea maternă sau a unei alte persoane de îngrijire. Și astfel privată de contactul emoțional adecvat cu o figura maternă, ca si copil, ea s-a deconectat de corpul ei. Iar alăptarea și contacul cu bebelușul îi trezesc această sensibilitate. Această stare plăcută nu este regăsită în alte relații. În aceste condiții, femeia devine atașată intim de momentul hrănirii copilului, împiedicând astfel inconștient înțărcarea.  

Autor: Psh. Simina Angelescu

Referințe:

Delassus, J.M., Sensul maternității, Ed. Minied, București, 2015

Farca, S., Independența copilului, Ed. Humanitas, București, 2018

Klein, M., Iubire, vinovatie, reparatie, Ed.Sigmund Freud, Cluj, 1994

Halmos, C., Etapele construcției copilului și rolul părinților, Ed Philobia, București, 2016

Winnicott, D.W., Copilul, familia si lumea exterioară, Ed Trei, București, 2013

Citește și: REUȘITA ÎNȚĂRCĂRII ȚINE DE CALITATEA RELAȚIEI MAMĂ-COPIL ÎN ALĂPTARE (II)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *