intarcare copil mama
2021-2030

Când înțărcarea este dificilă – Despre dimensiunea psihologică a alăptării și înțărcării (I)

Înțărcarea copilului nu este doar un proces fiziologic, prin care se schimbă alimentația de la supt și lapte la alimente solide, ci este un proces complex, care se produce atât în plan fizic, cât și în planul psihologic.

Nu mă voi referi în acest articol la aspectele nutritive, la beneficiile alăptării, și nici nu voi face recomandări privind tehnica înțărcării. Știm bine că OMS recomandă ca fiind sănătoasă alăptarea exclusivă până la 6 luni, și apoi până la 2 ani, dacă mama și copilul își doresc asta.

Vreau să mă refer în continuare la câteva aspecte și observații psihologice bazate pe experiența mea practică, care să explice de ce uneori înțărcarea este o experiență dificilă, indiferent de cât de bine se documentează părinții.

Scopul articolului este tocmai deculpabilizarea mamelor care trec printr-o înțărcare dificilă, care se simt neputincioase, frustrate și simt că eșuează în rolul lor. Nu este nimeni vinovat și nu trebuie nimeni învinovățit. Mama are însă nevoie de suportul emoțional al familiei și al comunității, sau asistența psihologică/psihoterapeutică atunci când suferința ei și/sau a copilului afectează calitatea vieții lor.

Am întâlnit în practică situații când, pe parcursul alăptării prelungite, mama să exprime disconfortul și ambivalența legate de alăptare: solicitarea frecventă, oboseala acumulată, starea de nerabdare în a sta lipită de copil cât suge, disconforul de fi singura care poate satisface această nevoie a copilului, frustrarea de a fi mereu la dispoziția copilului indiferent de nevoile ei, durerea sau disconfortul fizic la nivelul sânilor, și poate altele.

Mama se poate gândi să înțarce, poate chiar să își dorească, dar să nu fie convinsă și sigură că este bine pentru copil, să îi pară totuși rău să renunțe sau să îi fie teamă de ce va urma. Poate să vrea, dar să nu poată. Și atunci apar frustrarea și întrebările: Ce fac eu greșit? De ce copilul meu nu se înțarcă ușor ca alții? De ce este așa de greu cu înțărcarea?.

Și ca lucrurile să fie și mai complicate – mama trăiește și sub presiunea externă, a familiei, comunității, de a înțărca mai repede sau dimpotrivă de a alăpta cât mai mult!

Înțărcarea, a doua ruptură de copil

Neintenționat, fără să fie conștientă, mama se poate opune creșterii copilului prin înțărcare. Cum așa?! Într-o relație complexă, intimă și de iubire, așa cum este și alăptarea, sunt implicați doi participanți activi, și fiecare are o contribuție la relație. Deci și ceva din interiorul mamei, și/sau ceva din interiorul copilului, și modul cum aceste lucruri interacționează, pot duce la o înțărcare dificilă.

Bebelușul trăiește o dependență totală de mama lui după naștere, iar alăptarea restabilește continuitatea întreruptă prin naștere. Chiar daca s-a tăiat cordonul ombilical și bebe nu mai este hranit prin sângele mamei, alăptarea recreează această legătură. Corpurile vor fi în contact prin gură și sân, iar lichidul hrănitor (laptele) va circula de la mamă către copil. Mama poate astfel prelungi starea trăită în sarcină, la un nivel imaginar. Prin alăptare și mama are o dependență de copil, din care trebuie să iasă treptat prin înțărcare. Astfel, înțărcarea poate fi pentru mamă o a doua ruptură de copilul ei, după naștere, și poate fi trăită dureros.

Nevoia naturală de independență a copilului poate fi resimțită de mamă în diverse moduri, dar se întâmplă în anumite cazuri să fie dureros și intens. Mama poate trăi ca o respingere („nu mă mai iubește, preferă pe altcineva, nu mai are nevoie de mine, sunt o mama rea dacă nu fac ce vrea”), ca o contestare a rolului a capacității ei materne (nu mai însemn nimic pentru el, nu fac ce trebuie, nu mai știu ce are el nevoie, îi fac rău – îl traumatizez”), ca pierdere (a copilului, a plăcerii alăptării…).

Ea poate să aibă trăiri intense precum tristețe, furie, disperare, deznădejde, nesiguranță, și modul cum le trăiește și manifestă, cum le înțelege și reacționează, are desigur un impact asupra relației și copilului. Aceste reacții ale mamei pot susține desprinderea copilului, o pot descuraja sau pot să o inhibe. De asemenea, copilul, în fața trăirilor mamei lui, poate să își dea voie sau să se rețină în a crește și a se distanța de ea.

Copilul trebuie să se detașeze, fizic și emoțional de mama, iar ea trebuie să accepte și să reziste psihic, să suporte distanța care se creează între ei.

Sigur că vorbim de o detașare parțială și treptată, nu totală și bruscă. Copilul nu devine complet independent prin înțărcare, situația nu poate fi doar „alb sau negru” – el nu poate fi lăsăt brusc și complet singur sau în grija altcuiva pentru că nu mai depinde de sânul mamei. 

„Mama învață să sprijine fără a direcționa” (Speranța Farca)

Înțărcarea – un travaliu psihic

Această desprindere a copilului presupune din partea mamei un travaliu psihic și nu doar o aplicare de tehnici de parenting. Mama suficient de bună, care îl susține în căpătarea independenței, trebuie să poată să fie într-un fel cu copilul, nu doar să facă ceva copilului. Desprinderea de copil, care nu mai este un sugar, nu mai este bebelușul ei, trebuie „digerată” de mamă. Ea trebuie să devină mama unui copilaș, să crească împreună cu el.

Este foarte important de înțeles deci faptul că înțarcarea nu implică doar copilul, nu este doar un proces al copilului, ci impune  o separare și un proces interior de acomodare a mamei. Și aici pot apărea obstacolele. Travaliul psihic este foarte personal și unic – depinde de istoria mamei, de personalitatea ei, de dinamica relației cu copilul, cu partenerul, de resursele și vulnerabilitățile mamei. De aceea putem înțelege mai bine de ce se poate întâmpla ca în anumite cazuri înțărcarea să fie dificilă.

Referințe:

Delassus, JM., Sensul maternității, Ed. Minied, București, 2015

Farca, S., Independența copilului, Ed. Humanitas, București, 2018

Halmos, C., Etapele construcției copilului și rolul părinților, Ed Philobia, București, 2016

Winnicott, D.W., Copilul, familia si lumea exterioară, Ed Trei, București, 2013

Autor: Psh. Simina Angelescu

Citește și: NATURA ÎNGRIJIRII. ÎNGRIJIREA MATERNOLOGICĂ ȘI CARACTERISTICILE SALE

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *