Dialogul cu bebelușul în timpul sarcinii – E bine să îi vorbim copilului?
Femeia însărcinată este prezentă pentru copilul ei cu toate dimensiunile ființei sale. Ea nu îl conține doar fizic, ci și emoțional, mental, spiritual, iar el are nevoie de hrană afectivă pentru a se dezvolta sănătos. Atenția pe care i-o acordă mama prin vorbe, atingeri, gânduri, îi oferă această hrană și îl pregătește pentru lumea în care va intra.
“Sa trăiești în prezența copilului ca și când s-a născut deja”
(M.-A. Bertin)
De obicei, viitoarea mamă începe să vorbească copilului ei, cu glas tare sau în gând, din momentul în care devine conștientă de mișcările lui. Atunci, bebelușul devine o ființă distinctă, atunci se întâlnesc pentru prima oară în plan conștient. Cu cât se întâmplă însă mai devreme să comunice, cu atât este mai bine. Chiar dacă nu îl simte încă fizic pe copil, viitoarea mamă își poate orienta atenția, gândurile și sentimentele către el. Devine astfel mai conștientă de prezența lui, căci bebelușul ei o însoțește permanent și trăiește alături de ea toate experiențele ei.
De ce e important să îi vorbim bebelușului din pântec? Pentru a consolida legătura emoțională profundă cu copilul, pentru a-l lăsa să te cunoască, pentru a-l face să se simtă acceptat, iubit, pentru a-i da o stare de siguranță și încredere. Mesajul mamei va fi “Sunt aici pentru tine”. Mama se va pregăti astfel și pentru rolul ei de după naștere – va învăța să empatizeze cu bebelușul, să îi acorde atenție, să îi intuiască nevoile, să îl înțeleagă.
Cum să vorbim, ce să îi spunem bebelușului înainte de naștere?
Orice simțim nevoia să îi comunicăm, un gând, o părere, o trăire – ceva care ne surprinde, care ne bucură, care ne înfurie sau ne întristează. “Uite mami, a început să ningă”, spune o viitoare mamică pentru prima dată copilului ei, împărtășind astfel cu acesta un moment simplu de viață. Important este ca bebelușul să primească mai ales mesaje de dragoste, bucurie, gânduri bune. Dar și dacă avem o stare neplăcută, faptul de a-i comunica că nu ne simțim bine este tot un gest de iubire și intimitate.
Biologicul și psihologicul nu pot fi separate, astfel că nu e suficient ca o viitoare mămică să se preocupe doar de nutriția adecvată și starea fizică bună. Emoțiile trăite declanșează reacții fiziologice care se transmit copilului prin placentă, prin sânge, și au impact asupra dezvoltării lui. Când îi transmitem mesaje de iubire și fericire, îi transmitem și endorfine. Și când suferim, el ne percepe starea prin hormonii de stres și alte modificări fiziologice, dar nu poate cunoaște semnificația acesteia. Astfel, dacă îi vorbim despre starea noastră, îl putem liniști și proteja.
Moduri în care comunicăm cu bebelușul
Mamele pot comunica cu copii lor în diferite feluri – nu doar prin vorbe, ci și prin gânduri și imagini. Gândurile bune, cuvintele frumoase, tonul afectuos, hrănesc emoțional. Indiferent că i te adresezi cu voce tare, în șoaptă sau în gând, nu contează. Important este să comunici, să fi prezentă pentru el și conștientă de prezența lui.
Iată câteva sugestii de moduri în care poți comunica cu bebelușul tău:
- Vorbește-i despre ce ți se întâmplă într-o zi normală, la serviciu, la piață, în parcare (despre trafic, mai bine nu :)). Povestește-i mai ales lucrurile frumoase, care te bucură sau comentează evenimentele într-o manieră pozitivă.
- Dă-i un nume de alint.
- Vorbește-i despre oamenii pe care îi întâlnești, împărtășește-i o bârfă auzită de la o prietenă.
- Povestește-i ceva care te amuză, spune-i o glumă, râzi despre ceva anume împreună cu el.
- Dacă se întâmplă să trăiești o emoție intensă – te sperie sau te înfurie ceva – explică-i ce s-a întâmplat și liniștește-l, prin vorbe și atingere – “Pffff, ce sperietură am tras! Nu-i nimic, stai liniștit a trecut, a fost doar un câine care a lătrat, e totul bine..”. În felul acesta vă puteți calma împreună.
- Împărtășește-i ceva ce știi doar tu, șoptește-i un secret al tău, ceva ce nu poți spune altcuiva.
- Cântă sau fredonează un cântec care îți place sau improvizează.
- Vorbește-i despre el – apreciază-i loviturile, comentează-i reacțiile, exprimă-ți părerea față de mișcările sale! (“Wow, ce lovitură puternică de picior!”, “Ce tresărire! Cred că te-ai speriat!”, “Aaaa, te simți bine, te întinzi, îți place!”, “Ce băiețel puternic avem aici!”…)
- Poartă conversații cu el, pune-i întrebări, răspunde tu în locul lui, imaginează-ți ce ar putea răspunde el. Implică-l în conversațiile tale cu ceilalți, dă-i glas atunci când cineva te întreabă despre el – “Ce face bebe? Stau bine aici la căldurică, are mami grijă de mine”.
- Inventează povești despre voi doi.
- Citește-i povești, poezii.
- Scrie-i o scrisoare sau ține un jurnal în care să te adresezi direct lui.
- Imaginează-ți viitorul împreună – vizualizează și vorbește-i despre cum va fi momentul în care vă veți vedea, cum vei fi ca mamă, cum veți arăta împreună, ce veți face, cum vă veți juca, cum îi vei vorbi, cum îl vei ține în brațe. Spune-i despre cum veți merge în parc și despre jocul cu alți copii, sau despre cum veți face față anumitor situații împreună. Spune-i despre visele și dorințele tale legate de voi.
Nu există o rețetă unică pentru cea mai bună comunicare cu copilul tău, e important să faci așa cum simți, cum îț spune intuiția și să fie confortabil pentru tine.
Vorbindu-i bebelușului din burtică dezvoltăm legătura de atașament
Legătura intimă dintre mamă și copilul pe care îl poartă se creează din momentul concepției și are consecințe importante asupra dezvoltării nou-născutului. Vorbindu-i copilului, dialogând în gând cu el, imaginând răspunsurile lui, se creează o comunicare afectivă securizantă între mamă și copil care se va prelungi și după naștere.
Și nu în ultimul rând, încurajați tații să îi vorbească bebelușului din burtică. Studiile au demonstrat faptul că bebelușii aud și reacționează la sunetele din exterior. Vorbindu-i, vocea tatălui va deveni familiară, creându-se astfel legătura de atașament dintre cei doi.
Referințe:
Bertin, M-A., Educația prenatală naturală,Target Publishing, București, 2008
Jennings,S., Healthy Attachements and Neuro–Dramatic–Play, JessicaKingsley Publishers, London, 2011
Autor: Psh. Simina Angelescu
Citește și: “NAȘTEREA PSIHICĂ A MAMEI” ȘI NEVOILE SALE EMOȚIONALE DIN SARCINĂ
You May Also Like
Reușita înțărcării ține de calitatea relației mamă-copil în alăptare (II)
Cele cinci minute esențiale
