2010-2020,  Articole

Natura îngrijirii. Îngrijirea maternologică și caracteristicile sale

Îngrijirea maternologică precoce se adresează, în majoritatea cazurilor, femeilor care, în zilele ce vin după naștere, trec prin experiența dificultății bruște de a fi mamă. Este evitată astfel îngrijirea psihiatrică în caz de depresie sau de psihoză. Această dificultate le inhibă, le perturbă comportamentul mamelor. Drept urmare, nașterea psihică a copilului este imposibilă, iar dezvoltarea sa timpurie întâmpină obstacole, apărând frecvent episoade de boală.  

  • Intervenția asupra cuplului mamă-copil în perioada sensibilă

De la început, trebuie să subliniem întârzierile în eficiența intervenției. Fără a presupune anumite rezultate terapeutice care pot să fie obțiute ulterior, este de dorit să se intervină pentru copil înainte de 18 luni – 2 ani. Cu toate acestea, dacă ținem cont de perioada maternă sensibilă (Rosine Debray), cea mai eficace este îngrijirea maternă psihică înainte de 9-10 luni.

Într-adevăr, în ceea ce privește bebelușul, ceea ce denumim zone asociative ale creierului (30% din cortex) nu este programat genetic și nu va fi de la început asociat decât unei funcții făcute de experiențele din uter. Datorită acestei plasticități cerebrale, dependența copilului de mediul său parental și mai ales de mamă este mare. Acest creuzet de afecte și posbilități materne duc la constituirea copilului.

În ceea ce privește mama, intervenția precoce este, de asemenea, necesară. Se poate acționa asupra trasferului matern, declanșat după naștere, iar maleabilitatea este cea mai mare care rămâne aproape de acest moment. Acesta este elementul care determină perioada sensibilă.

Prin urmare, perioada intervenției maternologice acoperă primele trei trimestre după naștere.

  • Instalarea rețelei de comunicare

Dificultățile materne nu sunt neapărat observabile imediat, mai ales că mamelor le este adesea se teamă să le împărtășească. Cuvintele folosite pentru a descrie suferința maternă riscă să fie duse într-o zonă care nu este suportabilă. Printre altele, ne putem gândi că-l judecă pe celălalt. Este esențial să se creeze condiții de ascultare care să facă posibilă vorbirea maternă. Sunt folosite concepte care nu pun în aplicare întrebări, norme sau moravuri, care sunt rapid dezastruoase pentru identitatea mamelor foarte expuse în acest moment.

  • Observarea unei manieri adecvate

Bebelușul este cel mai bun indicator al stării materne psihice. El este un mic clinician, el reflectă cel mai bine starea mamei sale. Examinarea relației materne este asigurată de hrănirea bebelușului (sân sau biberon), care este subiectul unui protocol de observație video.  Acest moment oferă numeroase indicații clinice, ce sunt studiate apoi de personalul specializat. Interpretare este făcută în echipă, oferind privirea și sprijinul necesar relației terapeutice. Colectarea și interpretarea datelor video clinice este, în orice caz, un examen funcțional esențial pentru a percepe problemele în curs și pentru a unifica percepțiile echipei.

  • Intervenția terapeutică pe baza unui diagnostic

Îngrijirea dificultății materne necesită înainte de toate o înțelegere a tuturor factorilor implicați. Acest lucru arată importanța diagnosticului. Acesta este efectuat pe baza unui sistem clinic specific. Pe parcursul a 26 de ani de investigații, activitatea maternologică a fost în măsură să actualizeze aproximativ 20 de categorii nosografice precise. Acestea corespund cât mai multor tipuri de dificultăți materne. Nu este o clasificare suplimentară, ci distincții clinice necesare pentru a înțelege originea tulburărilor și dificultăților, pentru a dezvolta un prognostic și a ghida modalitățile adecvate de terapie. Diagnosticul nu caracterizează femeia, ci caracteristicile  maternității ei psihice.

  • Organizarea psihoterapiei în cadrul non-acțiunii

Tratamentul în maternologie se bazează pe îngrijirea procesului psihic al maternității, adică „transferul Originarului”.

Este un tratament etiologic, de unde și calitatea rezultatelor sale: care sunt foarte favorabile în peste 90% din cazuri.

Necesită sprijin de grup foarte mare (condiții de transfer), care trebuie să integreze tatăl cât mai mult posibil.

Acest tratament include o psihoterapie simultană individuală de inspirație psihanalitică. Însă transferul mamei nu vizează terapeutul, ci trebuie să se instaleze în relație cu copilul.

Principiul general al acestui tratament este și acela al „non-acțiunii”. Într-adevăr, nu este vorba de a face pentru mamă sau de a-i arăta cum să facă bine. Relația maternă se datorează modalităților ciclului dăruirii, care nu pot fi prescrise și nici măcar sfătuite.

Cu alte cuvinte, a vindeca aici înseamnă a-l face pe celălalt capabil să acționeze și să nu se acționeze în locul lui, ci pentru el.

  • Coordonarea cu Rețeaua de perinatologie

Îngrijirea dificultății materne și natale ne privește pe toți cei implicați în îngrijirea copilului în copilăria timpurie, înaine de naștere și la primele consultații în maternitate.

Pentru aceasta, pe lângă coordonarea practică, este necesar un limbaj clinic comun la nivel medical; ar fi periculos să rămânem la evaluările comportamentale și morale în ceea ce privește mamele.

Clinica de maternologie oferă pediatri, obstetricieni, medici generaliști, psihologi și personal auxiliar perinatal cu o semiologie și o nosografie care fac posibilă înțelegerea maternității psihice în sine, mai degrabă în forma sa cea mai des predominantă de factori sau tulburări de risc psihiatric.

Traducere: Oana Bunescu din Nature du soin

Te poate interesa și: REALITATEA ȘI TRATAREA DIFICULTĂȚII DE A FI MAMĂ, interviu realizat cu Doctorul Jean-Marie Delassus

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *