2010-2020,  Articole

In atenţia pãrinţilor care se duc sã-şi vadã copiii la ecograf

Pãrinţi, viitoare mamã, aşteptaţi sã vã vedeţi copilul, deşi nu s-a nãscut încã ; vã aşteptaţi sã-l vedeţi la ecograf. Stiţi cã îl veţi puteţi vedea. însã nu este întru totul adevãrat ; nu pe el îl veţi vedea, veţi observa cu totul altceva, doar « ceva », copilul vostru sub forma a « ceva ». Veţi vedea o înlãnţuire de vertebre, vertebre adunate şi o forma de craniu, membre identificate prin oasele lor lungi, forme osoase de mâini şi de picioare.

Insã nu acesta este copilul vostru, ci numai imaginea lui din oase, schelet, cu câteva forme care trimit cu gândul la inimã, burtã şi chiar sex. Stiţi însã cã nu acesta este copilul vostru. Aţi putea însã sã vã lãsaţi impresionaţi, sã credeţi în ceea ce vedeţi, sã admiteţi aceastã realitate, sã o consideraţi mai adevãratã decât ceea ce vã imaginaţi atunci când, în interiorul vostru, vã gândiţi la copil.

Nu trebuie sã confundaţi adevãrul vostru cu cel al medicului care lucreazã cu ecograful. Evident, puteţi profita de aceastã consultaţie, însã nu vã lãsaţi înşelaţi : imaginea ecograficã este mai întâi de toate pentru medic, este o examinare medicalã care permite asigurarea unei supravegheri riguroase a sarcinii şi a stãrii copilului în pântecul mamei. Este un progres tehnic deosebit. Cu atât mai sensibil, cu cât imaginea este uneori în 3 D şi permite sã constataţi cã micuţul este viu, cã se poate mişca, cã este un copil care se pregãteşte sã vinã pe lume, care creşte, care poate fi mãsurat şi examinat cu multã precizie.

Numai cã, dragi pãrinti, trebuie sã vã spun douã lucruri pe care medicii le ştiu bine, pe care vor încerca des sã vi le explice, dar care nu sunt uşor de spus.

Mai întâi de toate, aceastã observare atât de performantã poate fi sursã de erori. Iar marea dificultate a medicilor constã în nevoia de a nu vã spune lucruri inexacte, însã în acelaşi timp de a nu scãpa din vedere lucruri care trebuie observate, anomalii sau malformaţii care trebuie depistate foarte din timp. Cum uneori este greu sã nu te înşeli, medicii sunt prinşi într-o dilemã cruntã : sã nu sperie sau sã nu îngrijoreze inutil pãrinţii dar totuşi sã le atragã atenţia asupra a ceea ce au observat sau suspectat. Adicã, ecografia trebuie consideratã cu atenţie, fãrã sã ne imaginãm cã este o oglindã absolutã, sau o examinare de o acurateţe totalã.

Iatã primul aspect ; chestiunea tehnicã şi medicalã. Al doilea aspect este chestiunea eticã şi personalã. Ceea ce veţi vedea, nu este în niciun caz copilul vostru, care este, de fapt, complet diferit. Fãcut din carne şi sânge, animat de senzaţii vii, este o fiinţã vie şi nu un schelet. Ba mai mult de atât. Nu este numai o fiinţã adorabilã şi emoţionantã aflatã în dezvoltare, care profitã de acest interval al vieţii uterine pentru a creşte, pentru a se dezvolta, pentru a dobândi organele şi funcţiile care îl vor face sã se nascã cu aceastã formã umanã pe care o aşteptaţi, pe care o veţi recunoaşte şi strânge imediat în braţe ; nu, fetusul este mai mult decât acel copil.

Copilul vostru, pe care îl numim fetus – şi este un cuvânt cãruia trebuie sã-i atribuim întreaga forţã şi întregul sens – trãieşte o viaţã extraordinarã. În pântecul memei, fetusul nu resimte atât evenimentele exterioare (nu este încã un copil ajuns în lume), cât mai ales, mai presus şi aproape exclusiv, ceea ce este specific lumii de atunci, omogeneitãţii totale şi absolute în care se scaldã, pe care o trãieşte şi o simte – aceasta în cazul în care condiţiile sarcinii voastre sunt satisfãcute în cea mai mare parte. Ceea ce trãieşte şi simte nu sunt anumite evenimente ci totalitatea vieţii în sânul cãreia se aflã. Sânul vostru este sânul vieţii. Existã deci aceastã particularitate suplimentarã şi anume cã în acel moment creierul copilului este complet dezvoltat, cu un numãr maxim de celule ale cortexului cerebral – cel mai ridicat în ierarhia neuronilor – şi cã aceste celule sunt virgine în mare parte, adicã neprogramate şi disponibile. Este un cadou al vieţii, un supliment de cortex, de neuroni. Or aceştia vor înregistra viaţa prenatalã, homogeneitatea, totalitatea vitalã. Aşadar, în pântecului mamei se întâmplã un lucru extraordinar : nu numai cã bebeluşul trãieşte o viaţã absolutã, ci o înregistreazã atât de bine încât vine cu ea în creier atunci când este adus pe lume.

Prin urmare, bebeluşul vostru nu va fi numai o fiinţã care s-a dezvoltat suficient de mult încât sã se nascã ; este, de asemenea cineva care vine pe lume purtând în minte şi în toate fibrele corpului sãu ideea şi experienţa vieţii absolute. Visaţi fericirea ? ei bine, bebeluşul vostru vine cu aceastã realitate în el şi se aşteaptã sã o regãseascã în braţele voastre. Va fi povestea naşterii lui psihice alãturi de voi, atunci când se va fi nãscut psihic.

Iatã viitorul. Viitor care se pregãteşte încã de azi şi pe care ecografia nu vi-l poate arãta cu precizie : v-ar putea chiar împiedica sã gândiţi, reţinându-vã în detalii anatomice în timp ce totul se petrece deja la nivelul vieţii psihice a fetusului. Totuşi, nu este normal sã ne îngrijorãm din cauza riscului unor eventuale malformaţii ? Bineînţeles, însã fãrã a exagera ; sunt totuşi cazuri rare şi nu trebuie sã vã antreneze în gânduri deformate. Dincolo de imaginea de la ecograf, existã o viaţã interioarã care aparţine deja copilului şi datoritã cãreia vã va solicita pe voi la naştere ; şi aceasta pentru cã prezenţa şi dragostea omului sunt cei mai siguri şi cei mai necesari corespondenţi ai totalitãţii trãite înainte de naştere.

Astfel, ecografia, atât de utilã şi importantã în plan medical, nu oferã decât o vedere parţialã a vieţii bebeluşului din voi ; trebuie sã ştiţi acest lucru atunci când îl veţi vedea pe ecran. De fapt, în timpul ecografiei nu vã pierdeţi din vedere bebeluşul, pãstraţi-vã privirea interioarã.

Sursa: «Le Genie du fœtus», Jean-Marie Delassus, ed. Dunod, Paris, 2001

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *