Cezariana, un capriciu?
Maternologia » Blog Archive » Cezariana, un capriciu?
Atelier de maternologie III (15 si 16 mai 2010)
Rezumatul studiului asupa repercursiunilor nasterii prin cezariana sau aparitia unei metode discriminatorii de nastere
Am lucrat în trei grupe formate aproape în întregime din psihologi.
Primul grup:
Originea şi repercusiunile naşterii prin cezariană – un capriciu al mamei.
Cauze
Femeilor le este teamă să nu sufere, dar le este şi teamă de naşterea
propriu-zisă, temându-se în acelaşi timp să nu moară (ambivalenţă).
Le este
teamă că o naştere naturală (în majoritatea timpului cu anestezie peridurală!)
le traumatizează bebeluşul.
Nu deţin informaţii concrete şi complete
referitoare la procesul normal de naştere a bebeluşului şi la cel de a
naşte.
Cezariana le permite să lase responsabilitatea pe umerii
medicilor.
O anume rigiditate decizională le împinge să controleze data
naşterii copilului lor, din necesitatea de a deţine controlul total.
Se
încred în mituri funeste transmise din generaţie în generaţie: femei care mor în
urma naşterii, bebeluşi care mor la naştere.
Obiceiurile de la ţară
(superstiţiile?) povestite pe Internet.
Cred că bebeluşul este un cadou pe
care îl oferă tatălui. Drept urmare, prin medicaţie, acesta devine un cadou
curat.
Doresc să imite vedetele şi se lasă influenţate de prietene.
Consecinţe
Pierderea trăirii psihice şi fizice a naşterii. Impresia persistentă că i s-a
furat momentul naşterii, că de fapt nu a adus un copil pe lume.
Dificultăţi
în recunoaşterea copilului ca fiind al său.
Adaptarea bebeluşului se face mai
greu.
Cezariana întârzie punerea bebeluşului la sân şi alăptarea
acestuia.
Pot apărea complicaţii post-operatorii: embolii etc. …
Poate de
asemenea apărea un sevraj forţat produs de complicaţii şi/sau de administrarea
de medicamente.
Această operaţie poate lăsa o cicatrice destul de
inestetică.
Cezariana tulbură desfăşurarea ciclului hormonal natural care
favorizează stabilirea legăturii dintre mamă şi copil.
Pot apărea dificultăţi
în îngrijirea copilului de către mamă (luarea acestuia în braţe) din cauza
durerilor.
Preţul naşterii este mult mai ridicat. A naşte în acest mod devine
o chestiune de prestigiu.
Cezariana de urgenţă.
Cauze
Medicina nu deţine suficiente informaţii.
Mama nu se îngrijeşte, fumează,
bea, este zdruncinată frecvent în căruţă, munceşte până când naşte.
Fătul nu
se află într-o poziţie corectă. Sarcina este gemelară. Bebeluşul are cordonul
ombilical în jurul gâtului …
Dezvoltarea fătului este îngrijorătoare, se
descoperă o suferinţă fetală.
Naşterea durează prea mult, colul nu se
deschide.
Se descoperă malformaţii genetice.
Viitoarea mamă este bolnavă,
există incompatibilităţi de Rh.
Naştere prea prematură …
Consecinţe
Sentimentul de vină nu este atât de puternic: » Trebuia, era o
urgenţă. »
Copilul era în pericol, s-a înlăturat acest pericol, consecinţele
sunt pozitive pe plan fizic.
Pentru următoarea naştere există riscuri, dacă
este prea apropiată de prima.
Al doilea grup
Repercusiuni ale naşterii prin cezariană – un capriciu al copilului
Dacă viitoarea mamă a ales această opţiune din frică, nu îi poate oferi
siguranţă copilului său. Bebeluşul îi cunoaşte decizia, a simţit-o în burtică,
simte angoasa mamei sale.
Dacă a făcut-o din comoditate, înseamnă că se
consideră o maşină care la termen îşi va găsi un specialist care să o debaraseze
de acest copil. Copilul percepe atunci o anumită indiferenţă a mamei.
După
treizeci şi şase de săptămâni, mama vrea să se debaraseze de copil.
Bebeluşul
se adaptează cu greu, porneşte în viaţă cu tot acest bagaj emoţional traumatic
al mamei.
Bebeluşul nu respiră bine.
Bebeluşul este adormit de
anestezicele utilizate pentru efectuarea operaţiei şi suge cu
dificultate.
Acest bebeluş nu este pregătit, nu este complet, îi lipseşte
ceva.
Brutalitatea ieşirii din pântec este mai greu de suportat. Mai ales
când travaliul nici nu a început.
Are bebeluşul nevoie de trecerea prin vagin
pentru a se simţi complet ?
Nu riscă bebeluşul să fie o povară?
Cezariana de urgenţă
Copilul se adaptează aproape la fel de bine ca şi în cazul naşterii normale, dacă travaliul s-a declanşat înainte de începerea intervenţiei.
Al treilea grup:
Repercusiuni ale naşterii prin cezariană – un capriciu al tatălui
Puţini taţi participă la naştere.
Unii nici nu cer, iar cei care o fac
sunt refuzaţi.
Cezariana este mai confortabilă pentru tată, îl fereşte de
surprize. Nu îşi vede soţia suferind.
Deoarece vaginul nu s-a lărgit în urma
trecerii bebeluşului, tatăl nu este afectat în ceea ce priveşte senzaţiile din
timpul actului sexual.
Puţini taţi sunt de acord cu naşterea pe cale
naturală.
Pentru tată, copilul reprezintă deseori un intrus, se întoarce în
întregime către soţie.
Educaţia primită (vezi rezumatul atelierului 2) nu îi
pregăteşte pentru a fi taţi.
Concluzii
Asistăm în lumea occidentală la apariţia unei metode de discriminare a
naşterii.
Bebeluşul într-adevăr patrunde uneori prin efractie in pântecul
pana atunci nelocuit al mamei sale, iar acest lucru nu este întotdeauna plăcut
pentru mamă.
Naşterea o va transforma. În oarecare măsură, plăteşte preţul
aducerii pe lume a acestui copil nu întotdeauna dorit.
În societăţile în care
medicina este aproape în totalitate privată, Statele Unite de exemplu au o rată
foarte ridicată a cezarienelor: două treimi din naşteri au loc prin
cezariană.
Nu asistăm oare la dezumanizarea fiinţei umane în timp ce aceasta
devine comercializată?
Prin cezariană se formează o breşă în viziunea pe care
o avem despre Creator şi Creatură.